Puștiul din Jilava la care nimeni nu voia să ajungă
Desktop căzut de pe birou, nimeni nu voia să meargă în Jilava. Am mers. RAM sărit din slot, jumperi decuplați - reparat în mai puțin timp decât drumul până acolo.
Sună un băiat, evident minor, și îmi spune că i-a căzut desktopul de pe birou și nu mai pornește. Înainte de orice altceva, i-am cerut să-mi dea telefonul unui părinte - nu discut intervenții și costuri cu un minor.
După ce am stabilit totul cu tatăl, am pornit spre Jilava. Zonă de graniță între București și Giurgiu, destul de greu accesibilă. Și aici vine detaliul care contează: băiatul îmi spune că a mai sunat pe alții înainte. Toți au refuzat. Nu fac deplasări în zona aia.
Am ajuns, am deschis carcasa și am început inspecția. Vestea bună: nu era nimic ars, nimic crăpat, nimic distrus. Șocul căzăturii scoase un modul de RAM din slot - nu complet, doar suficient cât să nu mai facă contact. Și jumperii de la butoanele de pe carcasă - power, reset, precum si cele de la leduri - erau sărite din pini.
Am identificat placa de bază, am verificat manualul producătorului pentru schema de jumperi, am refăcut conexiunile. Am reașezat RAM-ul corect în slot.
Un buton de power și calculatorul a pornit instant. Totul funcțional, nimic pierdut.
Întreaga „reparație” a durat mai puțin decât drumul până acolo. Dar dacă nu se deplasa nimeni, pentru familie problema era la fel de mare ca un calculator distrus complet.